marți, 6 iunie 2017

Elicoptere

Când lucram la Ultra Pro Computers aveam coleg un băiat foarte de treabă, Mihai, care se ocupa de telefonia mobilă. Simpatic foc, făcea o grămadă de glume, ori vorbeam cu el chestii interesante și oarecum înțelepte. Au trecut mai bine de 10 ani de când nu l-am văzut, dar îmi amintesc unele chestii discutate cu el. Într-o zi mi-a povestit cum el cu frati'su, când erau mici, făceau elicopterele. "Adică cum elicopterele?", l-am întrebat eu. Mi-a explicat. Își dădeau chiloții jos și se mișcau în așa fel încât puțele lor făceau o mișcare de rotație aidoma elicei de la elicopter. Eu nu am avut frați. Mi s-a părut ceva incredibil ceea ce povestea Mihai. Dar, uitându-mă la băieții mei, realizez că e o mare probabilitate ca în viitor să facă și ei elicopterele. Când ai frați, parcă e mai frumoasă copilăria.

miercuri, 31 mai 2017

3 Idiots

Film indian din 2009. Recomandare călduroasă. Comedie și dramă în același timp, film amuzant și emoționant. Plin de candoare. Nelipsite scenele de muzică și dans, specifice filmului indian. Povestea a trei prieteni, studenți la prestigioasa Imperial College of Engineering. Putea fi povestea mea, a lui Eufrosin și a Falsului Ionescu dacă ne țineam de carte. Excepțional film. În top 100 imdb all-time. Frumoasă rău actrița principală, Kareena Kapoor Khan pe numele sau. Să vedeți pelicula. Mie mi-a indus o stare de bine.

luni, 22 mai 2017

Akira Yoshimura - Naufragii



Țara autorului : Japonia

Titlul original : Hasen

Anul publicării  : 1982

Ediția în limba română : Humanitas Fiction, Raftul Denisei

Număr de pagini : 181

Nota Nopți și Zile Blog : 4/5





Japonia feudală, într-un sat uitat de lume și de soartă, la marginea mării și în imediata apropiere a muntelui. Oameni foarte săraci, ce aproape mor de foame, dar aduc ofrande zeilor. Se roagă la divinitate mai ales pentru venirea lui o-fune-sama, care în termenii noștri înseamnă faptul că o corabie încărcată cu bunătățuri este prinsă de furtună și aruncată în stâncile de pe lângă satul lor, iar de pe urma naufragiului sătenii se aleg cu încărcătura, ba chiar și cu lemnul de la corabia dezmembrată. În sat oamenii se vând în robie pe anumite perioade și pleacă departe, iar cu banii obținuți familia lor se mai descurcă cât de cât. Cam ăsta este fundalul poveștii noastre, iar personajul principal este un băiat care tocmai a împlinit 9 ani, însă la această vârstă deja este susținătorul principal al familiei sale. Frumoasă carte, dură, dar frumoasă. Iar ca în orice roman japonez care se respectă se aduce vorba și despre părul pubian. Unei femei îi este ras părul pubian de către bărbatu'su, ca o pedeapsă pentru că s-ar fi culcat cu altul. Deci la japonezi este o pedeapsă să nu ai păr pubian, ca pe vremurile copilăriei mele, când tundeai zero un copil dacă doreai să-l pedepsești. O dramă clasică această carte, scrisă foarte bine. Yoshimura cred că e printre marii scriitori japonezi, iar eu abia l-am descoperit.

vineri, 19 mai 2017

Întâlniri forumiste

Pentru cititorii blogului care nu sunt familiarizați cu întâlnirile forumiste, să specificăm că la acest tip de întrunire participă oameni care s-au cunoscut în mediul virtual (în cazul nostru pe un message board) și pentru că nu erau într-atât de sociopați cât să stea doar in spatele unui monitor și a unei tastaturi, au decis să se vadă și în viața reală. Motivele pentru care acești oameni de pe forum s-au întâlnit în realitate au fost dintre cele mai diverse, incluzând servitul mesei în oraș, partide de sex, mers la cinema, plimbări prin propriul oraș sau alte locuri, beții și chiar căsătorii.

De această dată mă întâlnesc cu older și piskeshu pentru a merge la restaurant, la Casa Armatei. Iau copilul cel mare de la grădiniță și-l întreb: "Mergi cu mine la restaurant ca să ne întâlnim cu niște oameni?", iar el răspunde: "Da, merg.".  Ne suim în troleibuz și plecăm spre Casa Armatei, care din păcate este închiriată pentru un banchet de sfârșit de an al liceenilor. Până să vină older admir ținutele elevelor, rochii lungi ca ale vedetelor și crăpate încât să se vadă piciorul până sus. Unele au picioare subțiri ce sunt puse bine în evidență. Apare și older, urmată de piskeshu la câteva minute. Vin ei cu ideea să mergem în Energiea. Acolo se și bea, se și mănâncă. 
- De ce te numești older?
- De la albumul lui George Michael.

Arată frumos localul și are loc de stat afară pe trotuar, exact cum am văzut la cârciumile din Spania. Din păcate prețurile sunt prohibitive. O bere la halbă costă 13 lei, un Pepsi la 0,25 costă 9 lei, o porție de coaste de porc cu cartofi și salată 46 lei. Dar cu toate astea o atmosferă plăcută domnește printre cei aflați în acest loc.

older fumează țigări preparate de ea din tutun și foaie. Copilul meu cel mare râde de ea, văzând cum își înfășoară țigaretele. older este un om deosebit de prietenos și vesel. Optimismul se citește pe fața ei. Vorbim despre job-uri și despre banii câștigați. Sunt mulți sau puțini? Suntem săraci sau bogați? Suntem clasa mijlocie? piskeshu spune că s-a îngrășat 7 kg și mănâncă o salată cu șuncă italiană și fructe de pădure. Mușcă dintr-o felie de ridiche pe care o scuipă imediat. Ia din cartofii mei prăjiți. Împart cu copilul meu cel mare coastele, cartofii, sosul și salata. Sunt bune. older bea un cocktail din vodka și fructe de pădure, într-un pahar special. Discutăm despre literatura universală. Maestrul și Margareta ne-a plăcut tuturor. piskeshu scoate o carte veche de la anticariat și ne-o arată. Eu îl întreb dacă îi place geaca mea.
- Nu, nu îmi place.
- De ce?
- E urâtă. Zici că e de muncitor.
- Am dat 300 de lei pe ea.
- Mai mult de 10 lei de la second hand nu face.
- Mie îmi place, spune older. Soțul meu ar da oricât pe așa ceva.
Dar poate spune așa ceva ca să mă împace. Când aud numele older nu mă gândesc la George Michael, ci la niște versuri ale lui Leonard Cohen: "The last time we saw you, you looked so much older / Your famous blue raincoat was torn at the shoulder." Geaca mea e albastră de asemenea. Chiar merită 300 de lei, doar că nu este o geacă pe care să o înțeleagă oricine.

Băiatul meu cel mare face poze cu telefoanele lui piskeshu, noi mâncăm, bem și vorbim ca intelectualii. Ne mai amintim ce forumiști am cunoscut acum 12 ani, realizăm că 2007 a fost demult, mai ascultăm ce vorbesc cei de la mesele vecine, mai facem câte o glumă sau câte o poză pentru facebook. Într-un final timpul ne gonește către case. Eu mă duc alături de copil în stația de la Mc Central să luăm troleibuzul, iar older cu piskeshu se duc spre Librăria Humanitas unde Vodolazkin își lansează noul roman. Ceva vreme mai târziu, older îmi trimite poză pe telefon cu noua achiziție, romanul "Aviatorul".

În drum spre casă ascult conversația unor oameni în jur de 60 de ani. "Ai auzit că pleacă Moke în Israel? Mie îmi plăcea. Ce? Nu era bun? Pe Enache nu pot să-l suport..." etc.

Cam asta a fost întâlnirea. Frumos! Ne mai vedem.

sâmbătă, 13 mai 2017

Carson McCullers - Inima-i un vânător singuratic



Țara autorului : Statele Unite ale Americii

Titlul original : The Heart is a Lonely Hunter

Anul publicării  : 1940

Ediția în limba română : Editura Polirom

Număr de pagini : 307

Nota Nopți și Zile Blog : 4/5

Valoarea nu așteaptă numărul anilor. Femeia asta a publicat romanul la 23 de ani și nu este o apă de ploaie, ci o carte de mare valoare care atinge în primul rând problema singurătății omului, singurătate chiar și atunci când este înconjurat de familie, prieteni sau alți oameni. Acțiunea situată în Sudul dominat de tensiuni rasiale, propune 5 personaje principale: o tânără de 14-15 ani cam băiețoasă, mare iubitoare de muzică, un proprietar de restaurant, un doctor de culoare, un alcoolic cu idei ciudate și nu în ultimul rând un mut, un liant între toate personajele. Idei interesante conturate frumos prin interacțiunea celor cinci, o lectură deloc facilă, cu detalii amănunțite la fiecare acțiune care reușesc să evidențieze foarte bine o lume ciudată într-un oraș oarecare, probabil în Georgia, perioada 1938-1939. Multe cadre foarte interesante ne oferă Carson, de pildă un party al tinerilor de 14-16 ani, ori o ieșire la picnic, sau pur și simplu o plimbare noaptea pe străzile orașului. Mi-a plăcut cartea și îi mulțumesc lui Haruki Murakami pentru că a amintit de această scriitoare, altfel nu auzisem de ea. Ulterior am observat că a citit și Emanuela Cojocaru cartea.

Se pomenește în roman de vreo 10 ori despre Coca-Cola. Toată lumea bea Coca-Cola. Se practica reclama în cărți de pe atunci? O fi luat ceva scriitoarea? Oricum Coca-Cola e de pe plan local, Atlanta, Georgia. Alte dăți tânăra Mick, în vârstă de 14-15 ani, bea bere la cârciumă și e servită fără probleme. La americani nu era interzis alcoolul înainte de 21 ani? Într-o zi Mick își comandă o bere și o înghețată de frișcă, ambele foarte reci, pe care le consumă împreună. Nu te apucă burta după așa ceva?

duminică, 7 mai 2017

Salată pentru brunch

Brunch este un termen capitalist, ce desemnează o masă servită (cui? oamenilor!) undeva între micul dejun și prânz, în special în week-end, când omul se trezește mai târziu. La moda capitalistă ne aliniem și noi, iar undeva pe la orele 10, ascultând Radio Romantic la tranzistorul din bucătărie ne apucăm de preparat o salată. Acel tip de salată, care contravine culturii românești, ce ține loc de fel principal, nu de însoțitoare la felul II.

Ingrediente (pentru 4 porții):
- 250 grame roșii cherry (bio) - 4,5 lei
- o pungă de salată (o prefer pentru că nu mai pierd timpul cu spălat, tăiat și plus de asta nu e doar salată verde ordinară ci conține tot felul de salate plus sfeclă, semințe de dovleac, varză roșie, porumb etc) - 5 lei
- 1/2 castravete fabio - 1 leu
- 100 grame brânză - 2,5 lei
- 250 grame piept curcan - 7,5 lei
- ulei de măsline + oțet de mere + sare + piper - 1,5 lei
Total = 22 lei ; preț/porție = 5,5 lei

Feliem pieptul de curcan și-l pregătim la tigaie, fără ulei. Punem salata din pungă în castron, tăiem roșile în sferturi, castravetele în rondele și apoi în sferturi, adăugăm peste salată, asezonăm cu ulei de măsline, oțet, piper și sare. Apoi adăugăm brânza și curcanul, tăiate în cubulețe mici. O salată foarte ușor de pregătit, dar incredibil de gustoasă și sățioasă.





Iar în încheiere să punem o poză cu două vinuri. Au în comun eticheta cu cocoșel. Ce simbolizează cocoșul? Un nou început, pentru că te scoală dimineața? Organul sexual masculin? Luptător împotriva duhurilor rele? Știm din basmele populare că toți dracii dispar când cântă cocoșul. Ori doar o stratagemă de marketing în a pune cocoși pe eticheta sticlei de vin? Orișicum, vinurile au fost delicioase.




A, trebuie să amintim si de celebra glumă a lui Eufrosin.
- Mănânci o salată?
- Nu, mie dă-mi o salungă.

miercuri, 3 mai 2017

Serghei Dovlatov - Rezervația Pușkin



Țara autorului : Uniunea Sovietică

Titlul original : Заповедник

Anul publicării  : 1983

Ediția în limba română : Editura Humanitas

Număr de pagini : 153

Nota Nopți și Zile Blog : 2/5






Am citit acest mini-roman în samizdat, așa cum îi stă bine lui Dovlatov, cu ajutorul fostului forumist older care a avut amabilitatea de a-mi face rost de carte. Mie îmi place Dovlatov, chiar foarte mult. Mai citisem "Geamantanul" și "Compromisul", cărți extraordinare. Însă "Rezervația Pușkin" nu m-a prins. Parcă a fost o înșiruire de glume, ce-i drept unele atât de inteligente încât trebuia să ai ceva cultură pentru a le înțelege (eu nu am avut-o), dându-mi senzația de un om care face stand-up comedy și încearcă să toarne poantă după poantă în speranța de a cuceri publicul spectator. Toate aceste glume au fost combinate cu o melancolie de alcoolic, pe fondul unei Uniuni Sovietice decadente, de unde mai toată lumea dorea să plece, mai puțin personajul cărții care stătea un pic pe gânduri. Personajul, cu siguranță inspirat de autor, un scriitor bețiv, în pană de inspirație, falit, care ajunge să lucreze ghid la un fel de muzeu în aer liber. Nu e o carte rea, doar că e cam încâlcită și enervant de urmărit, se trece prea repede de la o acțiune la alta, nu e cursivă. Nu mi-a părut rău citind-o și n-am pierdut vremea, iar Dovlatov rămâne un scriitor valoros și e păcat că a murit prea tânăr.