joi, 18 ianuarie 2018

Bătrâni

În urmă cu vreo 30 de ani mergeam la biserică împreună cu bunicii. Toți cunoscuții lor de acolo mi se păreau minunați, la fel ca majoritatea oamenilor aflați în jurul vârstei de 70. Bărbați cu pălărie, costum și cravată, femei în deux-pieces-uri elegante purtând bijuterii rafinate. Oameni de o politețe impecabilă, persoane cu o ținută remarcabilă. În prezent mă uit pe stradă sau în mijloacele de transport în comun la bătrânii zilelor noastre. Au pierdut orice urmă de rafinament, fețe schimonosite, triste, urâte. Oameni îmbrăcați sărăcăcios, fără gust. Nu seamănă cu bătrânii de acum 30 de ani, cu bătrânii copilăriei mele. Oare de ce? Am căutat un motiv. Poate pentru că cei de atunci erau născuți undeva pe la 1915 și și-au petrecut adolescența/tinerețea în perioada interbelică despre care se spune că a fost înfloritoare, iar cei de acum sunt născuți pe la 1945 și au trăit vremurile tinereții în perioada comunistă. Atât de tare și adânc ne-a prostit comunismul? Asta să fie cauza degradării umane? Eu alt motiv nu găsesc pentru această schimbare, dar voi, cititorii, puteți enumera altele.

sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Yu Hua - Cronica unui negustor de sânge



Țara autorului : China

Titlul original : Xu Sanguan Mai Xue Ji

Anul publicării  : 1995

Ediția în limba română : Humanitas Fiction, Raftul Denisei

Număr de pagini : 255

Nota Nopți și Zile Blog : 5/5





Xu Sanguan lucrează la Fabrica de Mătase din oraș. De câte ori are o problemă majoră merge la spital și-și vinde sângele pentru 35 de yuani, după care se duce la Restaurantul Victoria și comandă un platou cu ficat de porc prăjit și două păhărele de rachiu galben încălzit, pentru a-și recăpăta puterile. Are trei fii, însă cel mare seamănă foarte bine cu He Xiaoyoung de la Fabrica de Mașini Unelte. O poveste superbă și emoționantă din perioada Comunei Populare chineze. Yu Hua folosește cuvinte simple, dar stârnește sentimente puternice. Ba te doare inima de atâta tristețe aflând ce se întâmplă în carte, ba te amuzi pe seama personajelor. Viața grea din China marii foamete care a omorât 18 milioane de oameni, pe care personajul nostru principal, Xu Sanguan, încearcă să o depășească. Nu-i va fi ușor.  Ce frumoasă este literatura când scriitorii nu se complică aiurea cu filozofie și metafore prostești, când spun lucrurilor pe nume și realizează scene memorabile printr-o frază simplă și accesibilă,  ajungând direct în sufletul cititorului și furnizând emoție pură. 

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

Alex Tocilescu - Imperiul Pisicilor



Țara autorului : România

 
Anul publicării  : 2017

Publicat de : Polirom, EGO Proză

Număr de pagini : 205

Nota Nopți și Zile Blog : 3/5







Am primit cartea cadou în Ajunul Crăciunului alături de un vin din Republica Gruzia. Pentru mine ăsta e cadoul perfect (cărți & vin), așa că până la Anul Nou am băut și vinul, am citit și cartea. Cel care mi-a oferit cadoul mi-a spus că Alex Tocilescu este de la formația Aeroport care cântă piesa "Simona Ionescu". Desigur, știam și eu această piesă de mai demult, de la Radio Guerrilla. Cartea Imperiul Pisiclor conține 32 de povestiri excelente. Acest scriitor are imaginație și este deosebit de amuzant. Citindu-l pe Alex Tocilescu parcă am citit o combinație între Charles Bukowski și Haruki Murakami, totul povestit de Eufrosin Potecă. Povestirile surprind momente simple din viața noastră de zi cu zi, dar fiecare are ceva super special prin modul cum sunt puse în scenă. O chestie care mi-a plăcut mult, la începutul fiecărei povești apar câte una sau mai multe melodii, cumva soundtrack-ul celor întâmplate. Muzica foarte bună, gen Radiohead, Oasis, Pink Floyd etc. Este și un lucru negativ la această carte. Dupa ce ai terminat-o, chiar uiți tot ce ai citit. Nu e ceva care să-ți rămână în memorie, în suflet. E doar o bucurie de moment, însă vă garantez că merită această bucurie.

miercuri, 3 ianuarie 2018

ce am citit în 2017

de Ionescu

nu aveam intenția să povestesc despre lecturile mele din 2017, cine mai citește acest blog ale cărui vremuri de glorie sunt duse (remember românii au talent? sau aspiratorul kirbee?). plus că n-a fost un an foarte satisfăcător din punct de vedere al lecturilor. lipsă de timp, chef și inspirație. și ghici! nici nu voi povesti despre cele 35 de cărți pe care le văd frumos aliniate pe goodreads. fac doar un mic top 2017 din care exclud evident un monument precum ulysses. mai exclud și cel care cheamă câinii fiindcă autorul mai intră pe aici și m-aș simți ca la ora de română. iar pe octavian perpelea îl cunosc personal, așa că nu punem în top nici noaptea sft alcoolomeu. vă recomand însă călduros aceste 3 cărți.
topul
1. luminătorii, de eleanor catton. cam la vremea când venea carol 1 în bucurești se petrece acțiunea acestui lung și destul de dificil roman. lucrurile se petrec la mare distanță, în lumea căutătorilor de aur din noua zeelandă. 
2. ulysses 732 de mircea mihăeș. partea 1- istoria complicată a scrierii și publicării romanului ulysses. partea 2- analiza cărții capitol cu capitol. partea 3-  mai tehnică, povestea ediței gabler, din anii 80.
3. copilăria lui kaspar hauser, de bogdan alexandru stănescu. un mare hit al anului..et pour cause! 
4. simpatizantul, de viet thanh nguyen. confesiunile unui agent dublu vietnamez ajuns in america. ne-o recomandă și domnul bill gates. sau zuckerberg? zuckerman? ba nu, zuckerman are legătură cu locul 5. 
5. contraviața, de ph. roth. m-a fermecat mai puțin ca alte romane ale lui roth. politică din greu. 

ne revedem peste 1 luna (?)

luni, 1 ianuarie 2018

Top 10 cărți citite 2016-2017

În ultima vreme timpul de citit a scăzut considerabil. Nu-mi pare bine, dar a trebuit să investesc din timpul pe care înainte îl alocam cărților în alte activități. Mă joc foarte mult pe consola Sony PS4, mi-am făcut o amantă, urmăresc cu regularitate partide din NBA, uneori mai fac ore suplimentare la locul de muncă. De la 1 ianuarie 2016 și până la 31 decembrie 2017 am citit doar 37 de cărți. Înainte atâta citeam într-un singur an. Din cele 37 de cărți, 10 formează topul de mai jos.

1.Gogol - Suflete moarte
2.Dino Buzzati - Deșertul tătarilor
3.George Orwell - O mie nouă sute optzeci și patru
4.Eowyn Ivey - Spre marginea luminoasă a lumii
5.Radu Pavel Gheo - Disco Titanic
6.Isabel Allende - Casa spiritelor
7.Svetlana Aleksievici - Vremuri second hand
8.Akira Yoshimura - Naufragii
9.Yu Hua - În viață
10.Carson McCullers - Inima-i un vânător singuratic

sâmbătă, 23 decembrie 2017

Evgheni Vodolazkin - Aviatorul




Țara autorului : Uniunea Sovietică

Titlul original : Aviator

Anul publicării  : 2016

Ediția în limba română : Humanitas Fiction, Raftul Denisei

Număr de pagini : 363

Nota Nopți și Zile Blog : 1/5




Pe la sfârșitul primăverii, în ziua în care Evgheni Vodolazkin își lansa romanul Aviatorul la Librăria Humanitas de la Hotel Cișmigiu, eu împreună cu fiul meu cel mare ne întâlneam la un restaurant, aflat la câteva sute de metri de librăria mai sus amintită, cu doi foști forumiști. piskeshu și older. Am mâncat, am băut bere la halbă, am purtat o discuție foarte plăcută. Iar după întâlnire older s-a dus să-l vadă pe Vodolazkin și să-și cumpere cartea. Eu nu am dorit să fac asta și am cumpărat-o prin toamnă la reducere de pe o librărie online. Mai spre sfârșitul toamnei am vorbit cu amicul meu, Radu, iar acesta mi-a spus că Aviatorul este o carte slabă. Eu nu l-am crezut, pentru că nu avem întotdeauna gusturi asemănătoare în privința artelor. Dar de data asta a avut dreptate. Aviatorul chiar este o carte slabă. Se putea scoate o carte foarte frumoasă din toată povestea asta, cea a unui om înghețat într-un lagăr din URSS și apoi dezghețat peste 70 de ani, însă Vodolazkin a preferat să spună o poveste ternă, care m-a plictisit în totalitate. Niciun pic din strălucirea romanelor rusești, niciun pic de înțelepciune și căldură transmisă de scriitor, doar o înșiruire de zile fără rost într-un jurnal. Foarte subțire cartea, lipsită de valoare. O dezamăgire din partea lui Vodolazkin. Partea a doua a cărți chiar e zero, aproape 200 de pagini care se puteau rezuma în maxim 10. Nu vă lăsați păcăliți că este scrisă de autorul bestsellerului Laur, așa cum m-am lăsat eu. Dacă nu aș fi citit Laur, nu aș fi cumpărat cartea asta.

marți, 19 decembrie 2017

Blue jeans

M-am trezit de dimineață, am făcut patru sandwichuri, nevasta a pus alte merinde în traistă și hai la drum. Sfântul Andrei, întâiul chemat. Mergem către mare, că doar nu suntem proști să ne înghesuim pe șosea spre Valea Prahovei. De multă vreme avem obiceiul de a merge la Marea Neagră în această perioadă. Marea este spectaculoasă în orice anotimp, nu doar atunci când faci baie și stai pe plajă. Autostrada Soarelui, calea este liberă, urc acul de pe bord la indicatorul 130. Ascultăm jazz, de pe un cvadruplu cd cumpărat de la Pitești, despre care parcă am mai povestit. Ca de obicei oprim la ultima benzinărie KazMunaiGaz dinaintea trecerii podului și îmbrăcați bine, pentru că bate vântul, ne așezăm la una dintre mesele pentru turiști unde servim pachetul făcut de acasă. Avem și portocale, iar înainte de a le mânca eu fac obișnuitul meu număr de circ, jonglerie cu trei sfere.

Costinești. Parcăm în dreptul Obeliscului și ne îndreptăm către plajă. Vântul bate cu ură, iar valurile mării sunt uriașe. Un spectacol impresionant se desfășoară în fața ochilor noștri. Vântul aproape te dărâmă din picioare, dar înaintăm cu stoicism către plaja nudiștilor, care acum e acoperită de ape. Din această parte a Costineștiului se vede perfect celebra epavă Evangelia.

Cu două săptămâni înainte mi-am cumpărat o pereche de blugi Levi Strauss. 450 de lei. Ca un mocofan m-am lăudat peste tot cu acești pantaloni și mai ales cu prețul. Andra, colega mea, chiar făcea glume, persiflându-mă, spunând colegilor cu care ne întâlneam: "Băi, tu știi că Gabi are blugi de 450 de lei?".

Înaintăm ușor-ușor spre punctul de pe plajă care se află chiar în dreptul corabiei eșuate din Costinești. Valurile se lovesc în stabilopozii de pe mal și ricoșează peste poteca pe care noi mergem. Ne strecurăm printre stropi prin vântul care vine dinspre mare. Ajungem pe o plajă, pustie bineînțeles. Copiii adună scoici, eu fac poze cu telefonul pe care le voi pune pe Instagram mai târziu, nevasta își amintește de vremurile când era gravidă și a venit la Costinești.

Plecăm înapoi către mașină. Am făcut cale de o oră la venire. Nevasta și copiii merg în față, eu mai în spatele lor, cu aparatul DSLR de gât, trăgând cadre. Pe nesimțite mă trezesc cu o cascadă deasupra mea. Un val uriaș s-a revărsat și m-a udat din cap până în picioare. E ca și cum aș fi stat două minute sub duș. Blugii Levi's sunt uzi leoarcă. Bate vântul cumplit iar eu sunt ud până la piele. Dintr-o dată magia excursiei a dispărut. Copiii râd de mine. "Pe tati l-a udat marea, ha, ha, ha!". Nevasta încearcă să ma potolească. Eu înjur de toți morții și Dumnezeii. Nu aveți cum știi ce simte un om ud până la piele când afară bate vântul rece cu 70 km/h. În asemenea situații cad moral cu totul. Simt că toată lumea este împotriva mea, că stelele s-au aliniat pentru a-mi face mie rău. Cu ce mă ajută blugii Levi's acum? Cu nimic. Ajungem în 15 minute la mașină, care par cam trei ore. Mi-e din ce în ce mai frig. Aveam planuri mari pentru seară. Plimbare prin Constanța, mers la restaurant. Nici nu mai judec limpede. Îmi spun că voi conduce direct până acasă. Cămașa e udă pe mâneci, dar am un pull-over de schimb. Pantaloni de schimb nu am. Să mă piș pe ei de blugi de 450 de lei. La propriu și la figurat.

Nevasta e mai înțeleaptă. "Hai în Constanța să-ți iei haine!". "Ce haine să-mi iau eu? Știi că nu mă cuprind orice pantaloni.". "Îți iei un trening.". Da, grozav. Urăsc să umblu în trening pe stradă. Dar parcă e mai bun decât niște pantaloni uzi. Înjur în continuare fără contenire. La intrarea în Constanța e un hypermarket Auchan. Sunt șanse minime să găsesc aici ceva pe măsură. Și totuși au magazin special de haine marca proprie, ceva ce în București nu am văzut. Intru și am noroc. Au și măsuri mari. Probez o pereche de blugi și mă cuprind în talie. Sunt skinny, de pokemon, cum nu îmi plac mie, dar ce mai contează? 79 de lei. De peste 5 ori mai ieftini ca pantalonii de pe mine, dar de 1000 ori mai valoroși pe moment. Niciodată nu am simțit o pereche de pantaloni mai prietenoasă. Blugii Auchan de 79 lei m-au învăluit cu nemărginită dragoste. Îi spun vânzătoarei: "Doamnă, îi iau așa direct, luați-le prețul de pe mine. Am avut un accident. M-a udat marea!". Vânzătoarea face cum îi zic, zâmbește și spune: "A, păi ați fost să vă plimbați. Ce frumos. Să mai veniți la noi la mare. Și v-ați ales și cu pantaloni.". De 4 lei îmi iau o pereche de șosete bej cu carouri. Sunt ca nou. Hai în centru să ne distrăm!

Ne plimbăm pe faleză la Casino, ocolind cu grijă apropierea mării. Iar apoi la restaurant în centrul vechi. Un local care pe fiecare masă are steagul țării. Mai sunt câteva ore până la Ziua Națională. Pui torinez, pizza, burgeri, Pepsi-Cola, dar mai ales blugi de 79 de lei. Blugi de pokemon. Blugii Levi's stau uzi, aruncați cu scârbă în portbagajul mașinii. Noi stăm la restaurant și ne veselim. Moralul mi-e la 100%. Labilitate psihică.

Ne întoarcem acasă după miezul nopții, pe o autostradă A2 pustie. M-am ales cu o pereche de blugi și câteva amintiri din această călătorie.