miercuri, 9 noiembrie 2011

Delegaţia. Capitolul VII

Stau în pat şi mănânc floricele de porumb. Floricele adevărate preparate în tuci, nu porcării cancerigene făcute la microunde. O colegă de la capitală chiar m-a învăţat un cântec de făcut floricele. În timp ce boabele de porumb sar de nebune trebuie să spui: "Sări găină la făină, sări cocoş după coş, Moşu taie la nuiele, Baba face floricele...". Bineînţeles că eu nu am rostit această incantaţie pentru copii, de fapt nici nu am pregătit eu floricelele. Lavinia le-a făcut. Lavinia este colega mea din Craiova, iar în ultimele două nopţi am dormit la ea. Dă-l încolo pe Sebi şi gheşefturile pe care vrea să le fac în numele lui cu recepţionerii de la hotel. M-am lipsit cu bucurie de câteva sticle de vin, când Lavinia m-a invitat să stau la ea, în garsoniera pe care o are închiriată într-un cartier muncitoresc din Craiova. Mâine dimineaţă plec spre casă. A fost ceva de muncă, în mai toate zilele şi eu şi Sebi am stat câte 12 ore la birou, Sebi cu diverse balanţe contabile, eu verificând tot felul de acte, amândoi explicând noile proceduri colegilor. Compania nu ne-a trimis în concediu, ci la o muncă chiar mai grea faţă de ceea ce făceam la Bucureşti. Dar nu ne-a părut rău. Alţii, în vremurile astea, trag cu tunul după o slujbă.

Am aflat multe despre Lavinia în momentele petrecute alături de ea, la birou sau acasă. Este din Filiaşi, dar ca orice tânăr care se respectă a plecat la facultate, apoi şi-a găsit o slujbă bună în Craiova şi a rămas aici. Încă nu are un salariu foarte mare pentru a spera la un credit pentru prima casă, dar mai aşteaptă. Este tânără şi are viaţa înainte. Poate trece şi criza. Speranţe de mai bine. A avut doi iubiţi în cei patru ani ai facultăţii, dar s-a despărţit de amândoi. Nepotrivire de caracter.

E cald, e foarte cald. Garsoniera e la ultimul etaj, iar acoperişul blocului a înmagazinat căldura soarelui o zi întreagă. Lavinia are doar nişte chiloţi tanga pe ea. Mănânc floricele şi mă uit la ea cum se mişcă de colo colo, încercând să pregătească ceva de mâncare. Spaţiul este destul de mic, laolaltă fiind şi bucătărie şi sufragerie şi dormitor. E cumva amuzantă, aşa desculţă ca un copil al nimănui, cu chiloţi negri minusculi a căror etichetă iese afară într-un mod caraghios, cu ţâţele fâlfâindu-i. Are unghiile (atât de la picioare, cât şi cele de la mâini) făcute cu ojă argintie. E costelivă şi nici ţâţele nu le are foarte mari. Fac o glumă cu ea şi când se apleacă să ia o tavă din cuptor, îi scot dintre fese şnurul de la chiloţi şi îl dau la o parte.
- Nu fi bou, îmi spune Lavinia enervată în timp ce îşi aşează chiloţii la loc.
- Am vrut doar să fac o glumă. Ce te agiţi aşa?, i-am replicat în timp ce mă întorceam la loc în pat şi la castronul cu floricele.
- Am oroare de fazele astea.
- Adică te plimbi prin faţa mea aproape goală de o oră şi te superi la o astfel de glumă?
- O consider mai mult decât o glumă.
- De ce? Povesteşte-mi, am îndemnat-o. Şi aşa nu aveam altceva mai bun de făcut.

Sustrăsesem de la petrecerea celor din delegaţia venită de sus o sticlă de vodkă Zubrowka. K îmi povestise că e mult mai bună dacă o ţin 24 de ore în congelator şi o beau pe urmă. Îi urmasem sfatul. Am luat două pahare şi am turnat lichidul verzui şi vâscos în ele. I-am întins Laviniei un pahar şi l-am luat eu pe celălalt. Amândoi am băut cu înghiţituri mici. Avea o aromă deosebită de fân proaspăt. Wishful crystal...Water covers everything in blue....Coolin' water. Wishful sinful a celor de la The Doors se auzea în surdină la radio. Lavinia se cuibări în pat lângă mine. Mirosea uşor a transpiraţie şi avea pielea umedă. Am petrecut-o după umăr cu mâna, degetele oprindu-se pe sfârcurile ţâţelor ei. Mi-ar fi plăcut să o trag de sfârcuri cum am văzut că o trăgea Sean Penn pe Naomi Watts în filmul 21 Grams, dar mi-am dat seama că iar nu va înţelege gluma mea, proastă de altfel. După ce a terminat paharul a început să-mi povestească:
- Nu mă înţelegeam foarte bine cu ai mei, aşa că după ce am terminat liceul am venit încoace, la Craiova. Trebuia să mă întreţin din ceva, trebuia să plătesc chirie, facultate, mâncare, cărţi. Nu era uşor. Nu vroiam să mă angajez nici vânzătoare sau cine ştie ce altceva prost plătit. O fostă colegă a găsit un job. Tocmai atunci începea să se toarne un fel de serial, nu-i pot spune porno pentru că nu implica acţiunea propriu-zisă, dar sexy era. Eram cinci fete venite de la ţară care aveam diverse aptitudini şi trebuia ca în fiecare episod să găsim un orăşean cu care să ne culcăm. Ne filmau şi dezbrăcaţi, dar fără contact, deci nu era un film porno, propriu-zis.
- Dar cum?
- Ceva în genul filmuleţelor Play Boy, dacă ai văzut vreodată. Actual sexual, adică futaiul, era mimat. În sfârşit. Eu în serial trebuia să joc rolul Vulpiţa.
- Păi cum Vulpiţa? Vulpiţa nu trebuie să fie roşcată? Tu eşti brunetă.
- Eram vopsită atunci.
- Ok.
- Aşa. Pe lângă tot ceea ce făceam în fiecare episod, eu trebuia să spun şi câte un banc porcos, pentru a da o notă cât mai amuzantă scenelor. Un banc pe episod.
- Si cam ce bancuri spuneai?
- Păi am spus doar un singur banc. S-a filmat pilotul şi pe urmă ne-au întrerupt serialul. Ideea nu a mers.
- Cum adică pilotul?, am întrebat nedumerit.
- Mai tornă-mi un pahar de vodkă şi îţi spun.

Am scos din congelator vodka Zubrowka pe care învăţasem să o beau rece de la K. La radio cred că era o seară dedicată celor de la The Doors. Acum se auzea Love her madly. Lavinia îşi continuă povestea:
- Pilotul este un episod experimental care se toarnă, iar apoi se difuzează pentru a sonda publicul. Dacă place se continuă serialul cu noi episoade. Din păcate sau poate din fericire serialul nostru nu a plăcut. Ne-am luat banii pentru un singur episod şi apoi am fost concediaţi.
- Păi poţi să-mi spui bancul din pilot. Sunt curios.
- Nah. Oricum nu e amuzant şi nu vreau să râzi doar de complezenţă.
- Promit să nu râd deloc.
- Tocmai de asta mă tem.

Cu această ultimă replică se pare că discuţia noastră despre cariera cinematografică a luat sfârşit. Lavinia s-a ridicat şi s-a apucat de pus masa. Mâncarea era gata. Biata Lavinia, mi-am zis. Nu poţi scăpa fără traume din asemenea experimente. Nu e uşor să filmezi dezbrăcată pentru câţiva lei în plus, să se frece toţi jegoşii perverşi de tine. Fata asta nu prea mai are cum să fie normală. Îmi părea rău că făcusem mai devreme gluma cu şnurul de la chiloţi. Pentru ea poate avea o însemnătate faza asta. Poate subconştientul ei se trezise şi-i amintea de ceva neplăcut. Totuşi Lavinia avea o minte perversă din moment ce şi la masă stătea doar în chiloţi. Îi plăcea să fie admirată. Am mâncat pui cu cartofi şi am terminat toată sticla de vodkă. Bine mai trăiesc cei din delegaţia de sus dacă se desfată cu asemenea băuturi. Apoi Laviniei i s-a făcut rău de la atâta băut.

A vomitat pe ea. Voma i se scurgea pe ţâţe şi în jos pe burtă. Am intrat în panică, nu ştiam ce să fac. Lavinia leşinase şi nu mai răspundea deloc. Eram în Craiova şi nu cunoşteam pe nimeni. Brusc mi-am amintit că Sebi stă la iubita lui, la câteva blocuri depărtare de blocul Laviniei. M-am gândit că el mă poate ajuta. N-ar fi fost bine să o duc pe Lavinia la spital. S-ar fi aflat până la Bucureşti de tărăşenia noastră. Ce-ar fi spus doamna Ana să afle cele întâmplate? Am înfăşurat-o pe Lavinia cu un cearceaf, am luat-o pe umăr şi am ieşit cu ea din casă. Nici nu am mai încuiat uşa. Oricum nu ştiam unde sunt cheile. Cred că am alergat, nu-mi mai amintesc, dar cinci minute mai târziu sunam la Sebi la uşă, mă rog, la iubita lui din Craiova. Sebi a ieşit somnoros în uşă, îmbrăcat cu nişte boxeri cu buline şi cu un halat descheiat. Era năuc. O pusesem pe Lavinia pe jos, învelită în cearceaf. Sebi nu înţelegea deloc ce se întâmplă.
- Sebi, ajută-mă. S-a îmbătat rău Lavinia şi nu se mai trezeşte.
- Ia-o d'aici pe târfa asta beată. Plecaţi dracu d'aici. Mă faci de râs, s-a isterizat Sebi, care a ieşit pe palier şi a închis uşa în urma lui.
- Sebi, ascultă-mă bine. Dacă păţeşte ceva o să se audă la Bucureşti ce am făcut pe aici. Vrei să ne pierdem joburile dintr-o prostie? Hai în pula mea şi ajută-mă să o punem pe picioare.
Sebi a stat un pic şi a cumpănit situaţia. Cu siguranţă nu i-ar fi plăcut să se audă pe la Bucureşti toată situaţia. Are şi el o vârstă, unde să-şi mai găsească de lucru pe bani buni, aşa cum e plătit acum? A luat-o pe Lavinia de picioare, eu am luat-o de umeri şi am cărat-o în casă.
- Pizdă nenorocită, trezeşte-te, a început Sebi să o plesnească pe Lavinia peste faţă.
- Stai Sebi, nu se va trezi aşa. A băgat în ea mai mult de jumate de sticlă de vodkă.
- De ce i-ai dat târfei vodkă?, a urlat Sebi.
- Nu i-am dat eu, ea a băut.
Între timp a apărut şi iubita lui Sebi, îmbrăcată cu un furou. Incredibil, cine mai poartă furou în ziua de azi? Sebi a expediat-o repede înapoi în dormitor, aşa că n-am apucat să o studiez bine.Lavinia nu dădea niciun semn că se trezeşte, dar respira încă. Stătea pe gresie învelită în cearceaf, murdară toată de vomă.
- Sebi, fă ceva!, l-am îndemnat.
- O să-l sun pe Desculţu. E singurul care ne poate scoate din belea la ora asta.
Desculţu a răspuns după al patrulea ţâr al telefonului. Sebi a dat telefonul pe speaker.
- Desculţule, ajută-mă cu o chestie, te rog....
- Bă, ce pula mea suni la ora asta? Cine pula mea e?
- Desculţu, sunt eu, Sebi, iartă-mă. Nu te ţin mult.
- .........
- Am pe cineva care a băut vodkă şi nu se mai trezeşte.
- Jumătate de sticlă, poate şi mai mult, de Zubrowka, am completat eu.
- Aşteaptă să caut, s-a auzit vocea Desculţului în telefon.
- .........
- Am găsit. Îi dai o linguriţă de miere din zece în zece minute timp de două ore, iar după ce-i bagi mierea pe gât, toarnă-i şi ceai de salvie răcit.
- Mulţumim Desculţule, am rostit într-un glas eu şi Sebi, dar se pare că Desculţu închisese telefonul deja.
Ne-am apucat de treabă. Am avut noroc să găsim şi miere şi salvie în bucătăria prietenei lui Sebi, care ne-a ajutat punând ceaiul la fiert. Era o fată grăsuţă, însă foarte simpatică. O bucăţică bună, iar Sebi avea toate motivele să o viziteze. Am culcat-o pe Lavinia în pat şi uşor-uşor i-am administrat toată cura pe care Desculţu ne-o indicase la telefon. Mai era puţin până se lumina de ziuă, când Lavinia şi-a revenit cât de cât. Ne-am luat rămas bun de la Sebi şi iubita sa, după care am pornit spre garsonieră. Lavinia putea merge pe picioarele ei. Tratamentul Desculţului o salvase.

În timp ce Lavinia făcea duş, eu mi-am făcut bagajul. Oricum aveam tren dimineaţa şi mă gândeam să mai stau puţin prin gară până la ora de plecare. S-a întors doar cu un prosop în jurul taliei pe care şi l-a dat jos şi s-a băgat în pat sub un cearceaf curat.
- Vrei să-ţi spun bancul pe care l-am spus în episodul pilot?, m-a întrebat.
- Da, te ascult.
- O mamă cu o fetiţă mergeau spre casă pe un drum. La un moment dat fetiţa vede la marginea drumului un băieţel făcând pipi. Nemaivăzând niciodată o puţă, fata o întreabă pe maică'sa ce e aia. Mama îi răspunde: "Ce să fie? E ţinga linga.". Mai merg cele două ce mai merg şi fetiţa vede un bărbat făcând pipi la marginea drumului. "Mamă, mamă, uite, lu nenea i se vede ţinga linga.".Mama se uită, după care îi spune fetei: "Aia nu e ţinga linga. E ţinga glonga.".
- ....
- Înţelegi? Ţinga linga şi ţinga glonga.
- Da, Lavi. E un banc bun, dar scuză-mă, nu sunt într-o dispoziţie pentru râs în momentul ăsta.
Mi-am luat geanta pe umăr şi m-am îndreptat spre ieşire. Lavinia m-a condus până la uşă, goală puşcă. Orice traume a avut pe vremea filmărilor, cred că a fost exibiţionistă dintotdeauna. Ne-am pupat pe buze în semn de rămas bun. Încă mai avea miros de vomă.

Sebi era deja în gară, citind gazeta de dimineaţă. Mai aveam o oră şi mai bine până la plecarea trenului.
- Bem o bere să ne trezim?, mă întreabă Sebi.
- Bem. Chiar am nevoie de o bere.
Am lăsat genţile pline cu documentele companiei şi hainele noastre murdare la bagaje de mână, în gară. Apoi ne-am dus la bufet şi am comandat ca deobicei, câte o bere Alutus de fiecare şi o pungă de chipsuri Hali Lulu cu oţet şi sare.

6 comentarii:

  1. Urmează episodul în care stai pe vasul de toaletă și citești Murakami iar ușa băii se dă de perete și Sebi te împușcă. Iar la sfârșitul povestirii multă lume se va întreba mirată: "Da' ăsta n-a murit împușcat în WC?"

    RăspundețiȘtergere
  2. nu (mai) exista radiouri care sa transmita wishful sinful sau love her madly. lite my fire, asta da.

    speram, si m-am exprimat ca atare, ca n-o sa te combini cu lavinia. ai zis: nici gand!

    inca mai ai de stors din pulp fiction!?! incredibil!

    eu stiam bancul cu tilinghi bilinghi si talanga balanga. ma bucur ca un banc al anilor 60-70 nu e uitat de tot.

    fanii seinfeld cu siguranta si-au amintit de episodul the apology ( http://vplay.ro/watch/2evi16zr/ )

    RăspundețiȘtergere
  3. melodia mea preferata de la doors ramane wintertime love. nu au dat-o in seara aceea, probabil pentru ca ne aflam in plin sezon estival.

    cine s-a combinat cu lavinia? am stat cateva nopti la ea si atat.

    sigur, Eufrosin. urmeaza episodul in care plec cu Sebi cu masina de la firma si din greseala, la o groapa luata pe Soseaua Pantelimon, Sebi il impusca pe ionescu. mergem repede acasa la Descultu, dar acesta este depasit de situatie. o chemam pe fata din parc care rezolva totul.

    RăspundețiȘtergere
  4. fute-o bah ca trece timpu'!

    RăspundețiȘtergere
  5. si asta e cel mai important in viata, nu? sa futi!

    RăspundețiȘtergere
  6. mosule, cand ti-ai atins toate scopurile, doar fututul (strainelor) mai ramane o provocare. eu as vrea sa fut una de 50 de ani, sa vad cum e sa domini una ca asta. nu e vorba de sex in sine ci de dominare mentala.

    sa ti-l fut in eye pe K, cel care te-a invatat sa tii vodka la congelator! imi amintesc perfect cum dadea sfaturi in sensul asta pe unul din cele 3 forumuri... iar shaki intreba iocenta cum ca " nu se sparge sticla?" iar ala zicea ca, "daca nu e botezata, nu se sparge" :D

    RăspundețiȘtergere