duminică, 18 decembrie 2011

Naghib Mahfuz - O mie şi una de nopţi şi zile


O carte plină de înţelepciune musulmană, presărată cu pilde şi filozofie din vechimi, toate acestea fiind puse în scenă de o serie de personaje ce apar şi în celebrele basme persane "O mie şi una de nopţi". Romanul egipteanului mi-a plăcut în mod special pentru că atinge sub forma unor poveşti probleme sociale importante, chestiuni religioase ori analizează sentimente din cele mai diverse. E o carte ce te îndeamnă la meditaţie, te face să priveşti cu atenţie atât către lumea ce te înconjoară cât şi spre propriul eu. E o carte plăcută la citit. Hermann Hesse cu siguranţă ar fi exprimat aceleaşi chestii într-o scriere imposibil de citit. Am devenit un admirator al lui Mahfuz şi nu-mi rămâne decât să citesc pe viitor şi "Akhenaton cel ce sălăşluieşte în adevăr"

Una dintre pilde mi-a rămas adânc întipărită în minte. O să o repovestesc pentru cititorii blogului: Un om căzuse într-o groapă adâncă din care nu mai putea să iasă. La un moment dat pe lângă groapă au trecut nişte oameni, dar cel din groapă şi-a spus că nu se va ruga de oameni pentru salvare, ci numai la Dumnezeu. Dacă Dumnezeu va vrea să îl salveze, îl va salva. Se ruga din toata inima. Oamenii care treceau pe acolo, văzând groapa au zis: "Să astupăm această groapă, pentru a nu cădea vre'un om în ea.". Şi au astupat-o.În beznă, cu pământul peste el, cel din groapă se ruga în continuare. Şi iată că un animal mare întinse braţul după el şi-l scoase din groapă. Ajuns la suprafaţă, omul auzi o vooce din ceruri: "Te-am salvat de la moarte prin moarte.".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu