duminică, 16 iunie 2013

Plăcintă bucureșteană cu brânză

Am cumpărat cărțile de bucate ale lui Radu Anton Roman apărute la Editura Jurnalul Național. Omul ăsta e o desfătare. N-a fost doar un gurmand și un priceput al mâncărurilor și băuturilor, ci și un fin scriitor. Îi place să vorbească, să scrie, are darul de a povesti. Încearcă să aducă la lumină o gastronomie demult uitată, probabil veche de secole. Nu vorbește doar despre mâncare, ci și despre obiceiurile românilor, obiceiuri pe care omul modern care merge la McDonald's le-a cam uitat.

Am început cu primul volum din cele șase cumpărate, volum dedicat Dobrogei și Câmpiei Române, alegând să prepar plăcinta bucureșteană cu brânză. Iată ce scrie Radu Anton Roman despre acest preparat: Prăjitură de avocați și doctori ajunși pe scena mare a Capitalei, dar cu neamurile și copilăria rămase pe la Câmpulung și la Calafat, plăcinta cu brânză de vaci dâmbovițene are fragezimi sincere și simple, de fruct răscopt, dar și o finețe de sculptură postmodernă, cu argumente difuze, abia sugerate.

Nu sunt nici doctor, nici avocat, nu mi-au rămas neamurile niciunde, pentru că sunt bucureștean de mai multe generații, dar oricum am dorit să încerc acest preparat. Și bine am făcut. Iată cum se face:

Aluat. 300 grame unt, 250 grame smântână, puțină sare, 300-350 grame de făină. Se amestecă aceste ingrediente, iar ceea ce obținem punem la frigider peste noapte, urmând să scoatem cu o oră înainte de coacere, a doua zi.
Umplutura. 500 grame brânză de vaci, 200 grame stafide, 3 plicuri zahăr vanilat, 200 grame zahăr tos, 3 ouă, o lingură de făină, un pic de scorțișoară și de rom.
Aluatul scos din frigider se împarte în două și se întind două foi cât tava de cuptor. Tava se unge cu unt peste care se presară 2-3 linguri de pesmet. Punem prima foaie la copt 15 minute, după ce în prealabil o înțepăm cu furculița. După ce o scoatem de la cuptor presărăm vreo 4-5 linguri de pesmet, turnăm umplutura, adăugăm a doua foaie și dăm la cuptor 30 minute. Eu am cuptor electric și am folosit o temperatură de 175 grade. Se scoate și se presară cu zahăr pudră. Se poate servi caldă sau rece.


A ieșit excelent. Am mâncat 6 bucăți pe nerăsuflate, așa calde. Vă recomand să încercați și de asemenea vă recomand volumele lui Radu Anton Roman. Sunt împărțite pe regiuni geografice. Eu le-am cumpărat din Cora la prețul de 6 lei/volum.




Mai multe poze găsiți pe facebook, la pagina blogului. (search Nopti si Zile Blog pe facebook). Se cuvine totuși să fac o mărturisire. Nevastă'mea a preparat totul. Eu doar i-am dat indicații și am făcut poze. Nu am răbdare să frământ aluat și nici nu mă pricep să folosesc făcălețul.

7 comentarii:

  1. primul care a comentat, evident

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo, meștere. Eu, având rude și prin Muntenia, am mâncat mai demult așa ceva.

    RăspundețiȘtergere
  3. cum poti sa-l lauzi pe unul care a murit de grasime ? banuiesc ca asa sint toate retetele lui ,asa cum am vazut si la televizor in emisiunea pe care o avea, pline de zahar, unt, faina, oua, smantana. zilele astea a murit tot de grasime la 51 de ani James Gandolfini

    RăspundețiȘtergere
  4. zahar, unt, faina, oua, smantana....nu e chiar asa de rau. multe dintre retete contin untura sau prajeli in untura. nu il laud ca a murit de grasime. il laud pentru pasiunea sa, pentru talentul sau, pentru ceea ce a dorit sa readuca in atentia publicului. pana la urma ceea ce promoveaza este mai sanatos ca mancarea semipreparata din zilele noastre.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru Radu am un mare respect. A lui e doar povestea (că era scriitor), rețetele sunt ale noastre, ale românilor.

      Multe mâncăruri pe care le povestește sunt într-adevăr grele, dar erau consumate de obicei doar la ocazii anume, la sărbători, nu zi de zi.
      Pe urmă, dacă mânci zi de zi pita cu slană și dai la coasă nu-i o problemă; problema apare dacă stai la birou.

      Ștergere