miercuri, 29 octombrie 2014

Pawel Huelle - Eram singur și fericit

Nu vă lăsați păcăliți de coperta plină de candoare, pentru că în spatele ei se ascunde o carte grea, metaforică, plină de subînțelesuri, o lume ascunsă ce-i pune intens cititorului mintea la contribuție. Pasajele artistice se întrepătrund cu cele filozofice, lumea visului cu cea a realului. Au fost pasaje care mi-au plăcut foarte mult, suite de imagini ale comunismului în Polonia, ori ale disprețului pe care polonezii îl au pentru ruși și nemți, au fost pasaje care mi s-au părut o combinație între Kawabata și Kafka, metafore pline de culoare pe fondul unor tablouri ale absurdului, au fost momente de narațiune interesante, însă mărturisesc că au fost și rânduri care nu mi-au plăcut, ori nu le-am înțeles pe deplin. Cartea cuprinde opt povestiri, singura legătură dintre ele fiind că naratorul este același, un băiat din orașul Gdansk. Copilul este fermecat de vecina lor nemțoaică, care-i cântă la pian Wagner și-i explică câte ceva despre lumea muzicii culte (Mutarea), participă alături de părinți la înlocuirea vechii mese rotunde, drumurile ducându-l într-un sat unde asistă la tăierea ilegală a unui porc (Masa), se împrietenește cu o fată ciudată când merge cu vărul Lucian la pescuit, în această poveste apărând probabil unica scenă cu conotații sexuale din carte; fata are 12 ani, el are 13, fata îl cheamă într-o cameră de baie unde se dezbracă și intră în cadă, iar băiatul se miră că fata nu are chiloți (Gute Luisa), începe să culeagă melci alături de tatăl său, mare inginer care ajunge măturător în gară pentru că nu dorește să-și pună semnătura pe un proiect sortit eșecului; aflăm cum cei de la gară află primii când sosesc transporturi cu aspiratoare din Cehoslovacia [am avut și eu aspirator din Cehoslovacia mai demult, cred că e tradiție la ei], mobilă din Yugoslavia sau covoare persane din RDG (Melcii, bălțile, ploaia), se împrietenește cu un motociclist care face cascadorii și se îndrăgostește de fata unui evreu bogat (Prima iubire), își așteaptă bunicul la aeroport, iar avionul acestuia are probleme (Minunea), pleacă la ski cu unchiul său și nimeresc într-un sat ciudat venit din alte vremuri (Unchiul Henryk), participă la înmormântarea fostului șef, un tip ciudat și evocă vremurile de când acesta trăia, în ultima poveste care mi s-a părut destul de dificil de deslușit, fiind prea întortocheată (Zile fericite). Per total avem o carte bună, rafinată, care iese din tipar prin originalitate, o dovadă de literatură adevărată.

8 comentarii:

  1. si-atunci intreb si io: de ce au pus coperta asta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta trebuie intrebati cei care se ocupa cu marchetingul de la Polirom. Cu siguranta oamenii respectivi nu citesc si cartile. De altfel este foarte greu de ilustrat coperta unei carti.

      Ștergere
  2. Fata nu mai avea chiloți pentru că participase și ea la tăierea ilegală a porcului alături de Bălan (cel mai bun din an). Bălan zis Banan zis Coțofleașcă zis Hardaboi era un om slab. Când a văzut cum cuțitul spintecă beregata porcului a început să plângă cu lacrimi de struț. Luisei i s-a făcut milă și i-a dat chiloții ei să îi folosească pe post de batistă. Erau vremuri grele în Polonia. Porcii și batistele mângâiau pizdele. Vesele cascadorii pentru unchi și pentru copii. Melcii, bălțile și ploaia merg la ski în Dămăroaia. Iar acum că e-n toi chefu îl înmormântăm pe șefu.

    RăspundețiȘtergere
  3. am facut si eu pe vremuri coperta pt Orbitorul lui Cartarescu si jur ca nu mai tin minte ce era.
    oricum, autorul a ales ce a avut chef din tot ce i s-a prezentat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. dar ai citit aceasta carte inainte? ai realizat coperta in concordanta cu subiectul?

      Ștergere
  4. nu, autorul nu a avut pretentia asta. ni s-a spus in mare despre ce este vorba.

    am facut si ambalajul pt o cutie de ceai. ce crezi ca ne-a dat cineva mai intai sa bem o ceasca din ceaiul respectiv pt inspiratie?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pretentia? nu asa e normal, sa stiti despre ce-i vorba ca sa faceti coperta cat mai aproape de mesajul/continul cartii? crdeam ca sunteti bine informati inainte de arealiza coperta.

      Ștergere
  5. Îmi e de ajuns primul paragraf din recenzia ta pentru a-mi dori să citesc cartea. „Pasajele artistice se întrepătrund cu cele filozofice, lumea visului cu cea a realului” - sună tentant! :)

    RăspundețiȘtergere