vineri, 6 martie 2015

Ian McEwan - Operațiunea Sweet Tooth

Ne aflăm la un concurs televizat. Suntem invitați în platou și prezentatorul ne arată 3 cutii identice numerotate 1,2,3. În una dintre ele se află un premiu substanțial, celelalte două sunt goale. Prezentatorul ne invită să alegem. Alegem la întâmplare o cutie, să zicem cutia nr 1. Prezentatorul știe în care se află premiul și pentru a ne ajuta din cele două cutii rămase (în cazul nostru nr 2 și nr 3) elimină o cutie despre care știe sigur că este goală. Momentan în față mai avem doar două cutii, în care una este sigur premiul. Prezentatorul ne întreabă dacă dorim să ne răzgândim și să alegem cealaltă cutie, adică nr 2. Care cutie are probabilitatea mai mare să conțină premiul? Nr 1 sau nr 2? De ce?


O carte din care aflăm că în România anilor 70 era mult mai bine decât în Anglia anilor 70, ceea ce este posibil să fie adevărat ținând cont că taică'miu, care era tinerel pe vremea aceea, povestește că bea bere cehoslovacă la restaurant și mânca carne de urs cumpărată de la magazinul Vânătorul, că avea bani și ducea o viață liniștită. Abia prin anii 80 s-au stricat lucrurile și pe la noi. Pe fondul crizei britanice de la începutul anilor 70 o avem pe Serena Frome, absolventă de matematică pasionată de literatură, în prezent făcând parte din pulimea de la MI5, securitatea britanică. I se oferă misiunea de a controla din umbră un tânăr scriitor care să publice ceva împotriva comunismului. La pomul lăudat să nu te duci cu sacul. Blogul Cafea cu taifas notează cu 10 această carte, blogul fructitza îmi recomandă vehement romanul pe goodreads, Ionescu are numai cuvinte de laudă la adresa acestei scrieri. Toată lumea îl slăvește pe Ian McEwan, mai puțin Ema Cojocaru care nu a citit nimic din acest scriitor. Primele 100 de pagini m-au plictisit teribil, fiind compuse din descrieri terne, autorul lungindu-se aiurea, probabil fiind plătit la numărul de cuvinte. Plăcerea cititului a venit deodată cu prima poveste în poveste și a continuat până la final, care a fost chiar unul bun. Totuși această carte nu se poate salva doar cu atâta și nu primește din partea mea mai mult de nota 7,5/10. Mi-au plăcut momentele petrecute de Serena în compania tuturor personajelor masculine, mi-au plăcut referirile la literatură, ori faptul că se pomenește despre mâncare și băutură, mi-a plăcut intriga și finalul clasic care întoarce totul pe dos, dar parcă stilul lui McEwan este prea prețios și plin de sine. Dacă scria Jonathan Coe cartea asta sigur primea 9/10. Unii zic că McEwan are umor, dar scuzați-mă, până și prietenul meu Ionescu are mai mult umor. Cu toate acestea, da, e o carte bună. Mi-a plăcut, dar totuși să nu o supraevaluăm.

7 comentarii:

  1. Eufrosin Ghicescu6 martie 2015, 23:59

    Cred că prezentatorul a furat premiul. Nicio cutie nu e câștigătoare. Și mai cred că Vasile Alecsandri scria mai bine ca Meciuan.

    Aștept cu interes recenzia primei cărți scrisă de Hary Isac Zilberman pe care o vei citi. E rudă cu Amos Oz doar că nu se scarpină în ............

    RăspundețiȘtergere
  2. Măi, tu ai mai adăugat un paragraf la început, nu era acolo când am citit eu ce ai scris despre cartea lui McEwan. :) Parcă am dat odată peste un articol legat de dilema asta, care spunea că e bine să rămâi cu prima alegere (parcă).

    Încă nu l-am abordat pe scriitor, mă tenta și acest roman, dar cred că rămân la Ispășire sau Grădina de ciment. Am căutat ce ai mai citit de el și văd că ai zis despre autor că „este pur şi simplu un artist din care abia aştept să mai citesc”. :) Dar ce-ai tu cu gusturile oamenilor, dacă lor le-a plăcut cartea mai mult decât ți-a plăcut ție? Nu există un barometru universal pentru asta. Normal, îți dai seama când o carte e proastă, dar la cele bune intervin și gusturile personale. Oricum, văd că nu a fost o pierdere de vreme. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Paragraful de inceput a fost intotdeauna acolo. Nu a fost adaugat ulterior. Este o problema care apare in carte, doar avem o studenta la matematica ca personaj principal. Nu ai rezolvat bine problema, deci te rog sa te mai gandesti. :)

      Nu am nimic cu gusturile oamenilor. Vorba aia, Falsul Ionescu a desfintat cartea Stoner. Si da, prezenta carte din punctul meu de vedere este una buna, insa departe, foarte, foarte departe de perfectiunea in literatura. La fel ca si "Ispasire" despre care Adevaratul Ionescu se arata foarte mirat ca nu a prins Top 10-le meu pe 2014.

      Ștergere
  3. mie mi-a placut si i-am dat 4 stele din 5 pe goodreads, deci e departe de perfectiune. cartilor foarte bune, remarcabile, de neuitat, nici nu pot sa le dau 5 stele, 5 stele sunt prea putine ca sa exprime cat de mult mi-au placut/m-au impresionat. buuuuuun, asta am lamurit-o. umor nu-mi amintesc sa prea aiba dar compenseaza Serena, intriga si povestea de dragoste combinata cu bucatica mica de spionaj. si nu sunt critic literar, e doar parerea mea, gusturile nu se discuta/disputa, de fapt. poate ca daca as reciti-o, mi-as schimba parerea, habar n-am. dar atunci, mi-a placut. peste zece ani, poate ca as fi mai reticenta (ca tine) din diverse motive: starea de spirit, ce-am citit inainte, standarde...."Inocentul" ai citit? spre ea ma indrept.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai, ai vazut, aproape 4 stele din 5 i-am dat si eu. O carte buna. De la McEwan am citit doar Visatorul, Ispasire si asta cu Serena. Momentan nu mai citesc nimic de la el, pentru ca nu il consider asa grozav incat sa citesc toate romanele sale, in timp ce de la Mo Yan am citit abia 3 bucati si ala chiar e grozav :)
      Nu stiu daca ai fi mai reticenta ca mine peste 10 ani. Depinde cati ani ai in prezent. Nu cred ca esti mai mica decat mine.

      Ștergere
  4. Sub titlul "in catuse la ginecolog", in postarea de pe Facebook se arata ca joi dimineata, la ora 10:00, "impotriva vointei sale, Elena Udrea va fi dusa la Spitalul Dimitrie Gerota pentru control ginecologic".


    pe tema asta ai putea face o proza cu care ai rupe gura lutzelor. succes!
    sau macar mergi maine la gerota si fa niste poze. este spitalul ala din apropiere de foisorul de foc, pe bd ferdinand. nu ala de ortopedie, care e chiar in piata foisorului. stii tu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Fiecare carte aduce, la un moment dat, ceva cititorului.
    Eu una citesc pentru a simţi ceva, nu vreau să iau totul rece, ca un critic literar. Citesc uneori si „carti proaste", doar pentru că gasesc ceva acolo...
    Uite, ca sa raman in „zona" McEwan, „Pe paja Chesil" mi-a fost mai aproape de suflet decât Durabila iubire (n-are nimic siropos!), poate mai cunoscuta si apreciata.
    Am mai citit câteva pareri despre Operațiunea Sweet Tooth - si chiar ma atrage subiectul.
    Ioana

    RăspundețiȘtergere