Adresări

- O seară bună, domnul meu.
Așa mi-a vorbit casiera din Cora, o femeie în jurul vârstei de 50. "Domnul meu", extraordinară adresare și puțin întâlnită în zilele noastre. Mi-a amintit de bunicul, un aristocrat desăvârșit, care de multe ori își numea soția "doamna mea". Ori de legendara urare: "La revedere, sărutări de mână doamnei!", când doi bărbați se despărțeau pe stradă și trimiteau complimente pentru soțiile rămase acasă. M-a dus cu gândul și la Fargo, sezonul 2, care se petrece în 1979. Ce adresări frumoase acolo. Pe vremuri nu se răspundea niciodată cu "da" sau "nu", simple. Ci "Da, domnule", "Nu, fiule", etc. Și nu în ultimul rând, în US Army: "Sir, yes, sir!".