duminică, 15 ianuarie 2017

Yu Hua - În viață


Țara autorului : China

Titlul original : Huozhe

Anul publicării romanului : 1993

Ediția în limba română : Humanitas, colecția Raftul Denisei

Număr de pagini : 219

Nota Nopți și Zile Blog : 4/5








Le Monde spune că Yu Hua este un Hemingway chinez. Blogul Nopți și Zile spune că mai degrabă Yu Hua este o minunată combinație între Bohumil Hrabal și Cinghiz Aitmatov. Cartea chinezului începe într-un mod cât se poate de fericit și se termină lăsând cititorul în lacrimi, iar ceea ce-l face să nu plângă prea tare este faptul că scriitorul vorbește degajat despre toată această tragedie. China rurală și personajul Fugui care ne povestește viața lui, aproximativ 50 de ani începând cu vremurile de apus ale Imperiului, continuând cu colectivizarea, China lui Mao și până aproape de China modernă din zilele noastre. Tristețe multă în carte, dar cine dă un ban pe viața unui chinez când sunt atâtea miliarde? Frumos de tot scrie Yu Hua și m-a emoționat mai mult decât Mo Yan în cele 5-6 cărți pe care le-am citit. Citești și te gândești câtă mâncare arunci la gunoi, iar chinezii erau în sărbătoare când mâncau zeamă de orez. Citești și îndrăgești aceste personaje care râd cu gura până la urechi, ca în secunda următoare să plângă în hohote. Citești și te amuzi la unele faze antologice, ca de pilda aceasta: "Când eram tânăr îmi plăcea să mănânc, să beau, să merg la curve și la jocurile de noroc, și m-am destrăbălat cât am putut. Bordelul la care mă duceam se chema casa frumoaselor, și era o curvă grasă care îmi plăcea mult. Când mergea, bucile mari i se legănau în sus și-n jos, de parcă erau lampioanele agățate la poarta bordelului, și când eram peste ea în pat și ea mai mișca din cand în când sub mine, mi se părea că dorm pe o barcă care se clatină pe valuri. O puneam adesea să mă care în spate prin oraș, și-o călăream așa cum călărești o iapă. Socru-meu, Chen, negustorul de orez, stătea în spatele tejghelei, îmbrăcat în haine negre de mătase. De câte ori treceam prin fața prăvăliei lui, o trăgeam pe curvă de păr să se oprească, îmi scoteam pălăria și-l salutam cu respect: Toate bune?".  O carte foarte bună și mi-ar plăcea să văd și ecranizarea ei, care am înțeles că a câștigat în 1994 Marele Premiu al juriului la Cannes (cine a luat în 1994 Palme d'Or?).  Abia aștept următoarea carte a lui Yu Hua, în curs de apariție la Editura Humanitas. Se numește "Cronica unui negustor de sânge".

3 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Da. Am vazut filmul asta prima oara pe HBO in 1999. Nu mi-a venit sa cred cat de bun a fost. Nu mi-am revenit minute bune. Apoi mi l-am luat pe caseta VHS originala de la Hollywood Music&Film.

      Ștergere
    2. E cel mai tare film ever !
      L-am vazut de 6 ori ! Cel mai mult imi place scena de final cand maninca la restaurant Travolta & Samuel L. Jackson si vin Honey Boney si Pumpkin sa-i jefuiasca...si le da Jules o lectie adevarata. Si pormo cum se termina filmu si pleaca ei cu hainele alea de plaja si cu pistolul in pantaloni !
      Tareeeee de tot !!!!!

      Ștergere