vineri, 14 iulie 2017

Andrei Makine - Testamentul francez



Țara autorului : Uniunea Sovietică/Franța

Titlul original : Le Testament français

Anul publicării  : 1995

Ediția în limba română : Polirom, Top 10+

Număr de pagini : 270

Nota Nopți și Zile Blog : 3/5







Această carte este cunoscută drept capodopera lui Makine, dar nu pot spune că mi-a plăcut mai mult ca "Pe vremea râului Amur", citită anul trecut. Destul de asemănătoare ca subiect, adică tot despre copilul siberian care visează la capitalism, la viața aflată dincolo de cortina de fier. Prin intermediul bunicii franțuzoaice, rămasă în URSS cam imediat după Revoluția Bolșevică, copilul este purtat cu ajutorul poveștilor prin Franța din vremea Belle Epoque. Știți cum a murit președintele Felix Faure? Eu nu știam până să citesc această carte. Păreri în contradictoriu pentru personaj și probabil și pentru autor. Mizeria sovietică dar totuși frumusețea naturii siberiene, Franța străină dar cu o viața de vis? Povestea unei familii spusă frumos, însă cam tărăgănat pentru gustul meu. Povestea unui război și a urmărilor sale. Samovarele. Așa erau numiți soldații rămași fără mâini și picioare. Povestea unui adolescent fascinat de Franța, dar care nu poate lăsa nici Rusia în urmă. Un scriitor plăcut, Andrei Makine, dar nu seamănă deloc cu un rus autentic. Păi un ins născut în Siberia ar trebui să scrie încât să plângă inima cititorului de durere, ceea ce Makine nu face.

marți, 11 iulie 2017

Cidru

Merg cu copiii și nevasta pe afară, seara prin cartier. E căldură mare și ne oprim la un Mega pentru hidratare. Ei trei aleg câte o apă minerală la 0.5, iar eu sunt curios să încerc un cidru. Cidru e un fel de băutură răcoritoare slab alcoolizată. La origini se făcea din mere fermentate, acum nu știu din ce se prepară în lumea modernă și în societatea de consum. Are 4,5 alcool, deci mai puțin decât o bere.

Plătesc. Sticla de cidru are capsulă și nu umblu cu deschizător la mine. O întreb pe casieră dacă nu are deschizător să îmi desfacă și mie. Se uită la mine cu o acreală infinită. Ca la ultimul bețiv care vrea să mai bea ceva pe stradă. Dă ochii peste cap și rostește un "nu" apăsat. "Nici domnul de la pază nu o avea deschizător?" întreb eu. "Nu, nu are!", răspunde vânzătoarea la fel de acru. Însă body-guard-ul ne aude și spune: "Nu am, dar improvizăm noi ceva.". Îmi desface sticla cu un cuțit. Îi mulțumesc și mă alătur familiei, pe gardul din fața magazinului, bând cu toții răcoritoare.

Așa sunt oamenii pretutindeni. Unii te ajută, pe alții nu-i interesează de tine. Nu suntem toți la fel, după cum zicea prietenul meu yo3.

miercuri, 5 iulie 2017

Dumnezeu e Dumnezeu, nu e plutonier

Desfac o sticlă de vin grecesc. Are un gust plin și miliarde de arome. E pus în evidență mai bine de iuțeala mâncării. "Ești un fariseu, băăă! Bei doar ca să-ți alunece mâncarea mai bine pe gât. Ești un Iuda al băuturii.". După ce termin de mâncat mă retrag pe fotoliu și caut ceva muzică pe youtube, cu sticla și un pahar cu picior alături de mine. Dau peste tot albumul "Am să mă întorc bărbat". Are 75 de minute. Îmi propun să-l reascult integral. Beau vin și ascult Vama Veche, poate unul dintre cele mai bune albume din istoria muzicii noastre. Prin 2002 sau 2003 eram la masă la terasa La Ruine cu doi forumiști. Unul dintre ei manageria clubul care avea și terasa respectivă. Priveam toți trei la scena din fața noastră și beam bere. La vremea respectivă era la modă berea HopfenKonig, care avea și reclamă la televizor cu celebrul actor Florin Piersic. Pe scena din fața noastră cântă formația Parlament. În jurul nostru la alte mese, oameni tineri priveau și ei concertul, beau bere, mâncau mici și comentau gălăgios. La un moment dat unul dintre forumiști îi face semn unui om care trecea pe acolo, să stea cu noi la masă. Omul vine și se așează. Constat că este Tudor Chirilă, de la Vama Veche. Se fac prezentările, apoi bea și Tudor Chirilă niște beri cu noi. Se simțea că era deja luat de băutură, dar vorbea plăcut. Nu mai știu ce am discutat, probabil nimicuri. Mai târziu în seara respectivă, după terminarea concertului Parlament, lumea de la terasă l-a observat pe Tudor Chirilă la masă la noi și unii l-au rugat să urce pe scenă să cânte și el ceva. Țin minte și acum că se împleticea puțin, dar s-a dus pe scenă, s-a scărpinat la pulă și a început să cânte niște cover-uri foarte mișto. Nu mai țin minte cine l-a acompaniat, dar a cântat extraordinar. Nu era programat să cânte, dar a fost peste Parlament. Privitorii au aplaudat la scenă deschisă.

N-am mai vorbit demult cu cei doi forumiști din acea seară, trupa Vama Veche s-a desfințat. Eu continui să beau vinul grecesc și să ascult albumul despre armată. Într-un final muzica se termină, iar băutura mă trimite în lumea lui Hypnos.